7 ani

7 ani; 7 ani in care n-am stiut nimic de ea. Absolut nimic. Am revazut-o zilele trecute. Emotiile ce ma incearca inca si acum sunt prea puternice pentru a fi descrise. Cand a aparut in fata mea, universul a disparut, am ramas numai noi doi. De fapt, acum am inteles, ea devenise universul meu. Ne-am strans in brate. De ce simt oare, ce-am simtit si-acum 7 ani cand am strans-o in brate pentru prima data? Sa fi fost oare, doar bucuria de a o revedea? Era prea mare dorul? Am aflat asta abia peste cateva zile. Am petrecut impreuna 6 zile minunate, timp in care am realizat ca ea e totul pentru mine. Ma face sa ma gandesc la celebrul discurs din filmul "The girl next door", in care el vorbeste despre valorile morale, spunand ca valoarea morala inseamna sa gasesti acel ceva, la care tii cu adevarat. Iar cand o gasesti, risti totul. O pui in fata tuturor lucrurilor, a vietii tale. Poate ca ceea ce faci ca sa o ajuti, nu e inteligent. Dar nu conteaza, pentru ca-n inima ta, stii ca meritat sa risti. Tot scriu, sterg, iarasi scriu, iarasi sterg, mi-e greu sa transpun in cuvinte toate sentimentele ce i le-mpartasesc. O iubesc si nu pot concepe viata fara ca ea sa nu fie langa mine. O voi revedea in curand, abia astept. Abia astept s-o pot strange in brate din nou, sa doarma cu capul pe pieptul meu, s-o privesc in ochi si sa-i spun ca o iubesc si ca voi face totul pentru ea si pentru noi. Pana atunci, raman cu unicul refren ce mi se repeta-n minte, parca la nesfarsit:

Plang, plang de dor,
Si cand inchid ochii
Ma visez cu tine-n dormitor
Pe covor, langa tine trec peste orice usor,
Langa tine ma gandesc mai mult la viitor !

1 Response to "7 ani"

  1. Suflet de curva says:
    22 octombrie 2011, 10:39

    ce frumos:X ///se pare ca destinul isi face bine treaba

Trimiteți un comentariu