Demon si inger

Cât de straniu mă simt acum...

Trăiri îmi invadază ochii,

M-am îndrăgostit de geamănul meu în faţa sorţii

Şi totul tinde să devină fum.



Lumina mea le-ntunecă vederea,

Dorinţa mea le dăruieşte credinţa,

Speranţa mea să îi fie puterea

Iar destinul să îi cearna suferinţa!



Te blestem, chip de lut

Să nu iubeşti decât în şoapte!

Nu contează cât de mult a vrut,

Fie ca iubitul său cuvânt, să nu cunoască moarte!



Te blestem inimă,să-o urmezi în gând

Să îi întuneci judecata,

Şi oricât va cerşi plândând

Să nu îi dăruieşti efemeritatea!



Nu contează de-oi fi eu ori altul,

Lumina inimii sale să se piardă în înaltul,

Albastrul cer. Să nu asculte

Ale sufletului meu răstignit dorinţe mute.



Oricând va striga, să mă audă pe mine,

Oricât va căuta, să nu ştie de unde vine

Singuratatea oarbă, pată murdară de culoare

Pe cerul dimineţii ei ce se îneacă acum în soare.



În lumina crepusculară: eu- un demon ce visează,

Ea- un dulce încer ce se roagă.

În timp ce un imn al războiului eu cutez a cânta,

Ea, iertarea îmi cere, prin lacrima sa.



Ce îţi lipseşte ţie, înger, pentru a fi ca mine oare?

Aripi reci de constelaţii şi făclii printre care

Să te ascunzi grăbită când lumina îşi face loc?

Înţelege, soarta ne judecă povestea într-un singur joc.



Nu vezi tu oare două aripe de umbră către ceruri ridicate?

Nu înţelegi tu cum eu aduc răscoală între inimi înspăimântate?

Nu mă tem de judecată şi nici sufletele negre nu o fac

Căci ele miscă suferinţe, aşa cum eu i-am învăţat.



Te iubesc! - aş vrea să strig în amara mea noapte,

dar cunosc vechea orănduire, dupa care, inima mea nu poate

să ceară iertarea, şi-o existenţă efemeră.

Spune-mi: ai renunţa la şoapte pentru o viaţă stingheră?

0 Response to "Demon si inger"

Trimiteți un comentariu