De inceput: ma invata praful sa imi adun clipele


Am un vis agåţat pe un fir de cântare,

Am un gând zåmislit de visare.

Am amintiri înecate în fericire,

Am multe måri dansând pe nemurire.

Am tot ce culorile îşi doresc,

Am tot ce arborii gândesc.

Am lumina tråirii subterane,

Şi plåsmurile trupurilor profane.

Am ultimele atingeri ale mâinilor pierdute in clipe,

Am fâlfâiri incandeşcente de aripe.

Am câmpii distrate de râsetele stelelor,

Am note sparte de zumzåiul viselor.

Am dans. Am privire.

Am cerul şi måri de uimire.

Am gândire? NICIODATĂ! Am iubire…

Am tot ce dimineaţa luna imi cerşeşte,

Am roua pe care soarele şi-o doreşte.

Am lumânåri ce pâlpâie în noapte,

Am lobii urechilor muşcati de şoapte.

Am zbor întârziat de parfumuri,

Am cuvinte de iubire pierdute pe drumuri.

Am måri înecate în lacuri albastre,

Şi fulgere pe pupile hipnotizate.

Am iubire în vânt si artere în vise,

Am zvon cålåtor pe buze de luminå închise.

Am ochi susţinuti de zâmbete ce suspinå.

Am tot ce e creaţie.

Am tot ce se numeşte imaginaţie.

Am tot ce râde în plâns.

Şi tot ce cânta în surâs.

Am poezia!

0 Response to "De inceput: ma invata praful sa imi adun clipele"

Trimiteți un comentariu